Epoca interbelica. O cafenea spatioasa, chic, lipsita de prea multi clienti. O bautura tare pentru seara aceasta, dupa o zi grea, plina de drumuri. Un pian, o solista interpretand piese jazz incantatoare, atmosfera invaluita in fum. Cu un toc in mana insotit de multe foi ingalbenite deja de timp, incerc sa redactez ceea ce ar putea fi o noua ocazie de a ma afirma. Cel putin asa sper.. Sper ca ma va inspira scrumul din tigara de foi, whiskey-ul sec din paharul putin murdar de amprente intamplatoare si trandafirul de un rosu sangeriu din vaza mica de pe masa. Ce poate fi mai frumos?
Atunci, se aude usa de la local. Inca absobit de tot ce ma inconjoara, nu intorc privirea, incercand sa ma las purtat de muzica atat de imbietoare. La doua mese de mine se aseaza o fata singura, tinara, parca desprinsa din filme. Pare din inalta clasa, spre deosebire de mine, un biet scriitor, imbracat in hainele de zi, zdrentuite de atat mers pe jos. O privesc in amanunt, subtil, in scurte reprize, pentru a nu parea insistent. Este bruneta, cu un par destul de lung pentru ai acoperi umerii, bine ingrijit, probabil pieptanat cu atentie de o servitoare loiala. Chipul parca este desenat de cei mai talentati pictori, ochii ei de un verde putin sters, in schimb pus in evidenta de lumina pe care ii emana, pometii fini, putini rosii probabil din pricina vantului care sufla afara si cu buze carnoase dar atat de fine, acoperite de un ruj rosu indeajuns de strident cat sa te imbie a-l gusta. Este imbracata destul de modest, intr-o rochie neagra, lunga pana la genunchi, cu siguranta scumpa; se observa calitatea materialului, care ii pune discret dar cu mare efect in valoare corpul ei, voluptos. Parfumul care o inconjoara are un miros fin si discret, asemeni ei, picioarele perfecte asezate in pantofi rosii pentru a-i complementa rujul, iar in pofida tutror acestor detalii, pare o fire modesta, neatinsa de acel aer infatuat de care sunt acompaniati cei cu un statut inalt. Simt ca pic intr-o transa de fiecare data cand ma uit la ea, pare "acel gen de femeie, cel mai frumos".
Cere un pahar de vin, rosu. Ospatarul care i-a luat comanda, pare la fel de perplexat ca si mine, stergandu-si sudoarea care incepuse sa-i apara pe fata si rasufland parca usurat, abia scapat din vraja fetei. In cele din urma, se intampla inevitabilul: privirile ni se intalnesc in timp ce ea cu ai sai ochi mari cerceta localul. Raman blocat pentru cateva secunde, iar ea observand asta, inchide ochii usor si imi ofera un zambet din simpatie, parca mi-ar intelege admiratia din priviri, cat si timiditatea de care am dat dovada cateva secunde, ca mai apoi sa ma intorc spre foile mele, apucand putin grabit paharul pentru a lua un gat destul de sanatos din whiskey. Imi dau seama ca in scrierile mele va trebui sa o includ si pe ea, nu s-ar putea altfel, trebuie sa o imortalizez acum cat am toate detaliile la indemana. Parca absorbit de scris, imi las mana in care tin tocul sa isi faca de cap pe foaia din fata, avand incredere in ceea ce picteaza cu miscari rotunde, dar totusi rapide.
Intorc scurt privirea-mi din nou spre locul in care statea acea faptura minunata, insa... Disparuse. Simteam ca incep sa-mi pierd firea, inspiratia imi disparu... Ma atinge gentil pe umar din dreapta mea. A fost langa mine tot timpul in care scriam, veghand mesmerizata pasiunea care-mi indemna tocul sa danseze asemeni unui patinator amator, dar cu ambitii de a ajunge in clasa internationala. Simt ca ametesc la al ei: "Buna, scrieti impecabil, imi place cum ma descrieti, dar ma flatati!" Ma opresc, fiind atintit la pozitia ei: statea sprijinindu-si coatele pe masa, barbia in palme si ochii atintiti in foaie, asemeni unei adolescente careia ii este citita o romanta...
Ne-am petrecut restul serii unul in compania celuilalt, ca intr-un roman de dragoste putin siropos, ea disparand a doua zi, cuprinsa de fum. Am o imaginatie putin prea bogata, muza chiar a fost o infaptuire a mintii mele, poate prea obosita si plina de alcool amar. Ma trezesc din pat si curge o lacrima printre palmele mele pe manuscrisul meu redactat in cafenea, capatand o culoare asemeni frunzelor din un octombrie tarziu. Ea este intre foi...
No comments:
Post a Comment