Dimineata
de miercuri. Neobisnuit de insorita pentru Manchester... Jeremy se trezeste greoi din patul sau, cu o durere de cap, ceva deja obisnuit pentru el. In ciuda
acesteia, se simte plin de energie, parca fara vreun motiv, cuprins de un
curent parca, tragandu-l in a face ceva cu totul nebunesc in aceasta zi de octombrie
tarzie. Parca nici nu e de mirare, radio-ul care il trezeste intampinandu-l de
dimineata cu una din piesele lui preferate.
Simte
nevoia de a evada. Vrea sa se simta liber din nou ca in copilarie, cand zburda
prin periferiile orasului impreuna cu a sa banda de nebuni. Cate peripetii,
cate belele si cata anarhie provocata de un mic grup de “huligani”, cum erau
etichetati pe vremea aceea, eticheta ce a ramas cu el.
Acum in
schimb, se simtea inchis in cusca rutinei, fiind nevoit sa se angajeze pentru a
se putea intretine pe el si micul lui sanctuar, apartamentul cu doua camere
care il separa de o societate ce devine din ce in ce mai
plictisitoare, indoctrinata de televizor si hranita de mass-media cu incultura,
oferind doar non-valori.
Se
ridica intr-un final, se duce in bucatarie si pune la facut o cafea, dupa care
in baie pentru a face un dus scurt. Dupa ce termina, sterge picaturile de apa
formate pe oglinda din cauza aburilor si cand se uita, ramane inmarmurit de
privirea altei persoane de pe partea cealalta. In fata lui sta un alt el, imbracat
la costum, cu un chip imbatranit si mohorat din cauza vremii care parca a
trecut mult prea repede si fara niciun rost. Se da cu un pas mai in spate, luat
prin surprindere de ceea ce i se afisa si incepe sa-si frece ochii cu mainile,
parca dorind sa se trezeasca repetandu-si in gand: “NU sunt eu robotul asta!”
Deschide
din nou ochii care il dor putin si se uita din nou, parca prin ceata, la
oglinda, iar primul lucru pe care il observa este o amintire pe care o va purta
mereu, din adolescenta: tatuajul sau cu un lup. E facut deasupra inimii, un lup
cu o blana bogata de culoarea fildesie a lunii, tinandu-si capul in sus,
mandru, cu aburi iesindu-i din gura si ghearele mari din fata apucand pamantul
auriu dintr-o padure din timpul toamnei. La gat are legata o sfoara de care
sunt prinsi mai multi colti, ca un pandativ indian. Aceasta imagine il face sa
isi dea frau liber energiei pe care a resimtit-o de cand s-a trezit si sa ii vina
o idee: sa plece cat mai departe in natura, sa traiasca, sa lase in urma toata
monotonia, dorindu-si cu ardoare sa simta din nou salbaticia si libertatea,
asemeni lupului, atat de aproapiat lui.
Iese
din baie, da drumul la , isi aprinde o tigara si apoi
suna la servici pentru a-si da demisia. Munca de birou nu era pentru el oricum,
vrea altceva. Incepe sa-si bea cafeaua, acum mult mai linistit. Purtat de
muzica si spiritul sau care parca renascuse dupa o hibernare destul de indelungata,
o suna entuziasmat pe iubita sa Kat si ii povesteste tot ce s-a intamplat. Ea
este in viata lui de 2 ani. S-au intalnit la un concert Foo Fighters din
Londra, facand cunostinta inaintea concertului la intrare, fiind amandoi
singuri acolo, fara alte cunostinte, cand au hotarat sa isi petreaca seara unul
in compania celuilalt, nepierzandu-se din priviri inca de pe atunci. Ea a
primit vestea plina de entuziasm, spunand ca va face la fel, avand de mult timp
ideea in cap, dar nu si curajul de a face vreun pas. Fara sa stea pe ganduri,
decid sa plece chiar de astazi, luand fiecare putinii bani pusi deoparte.
Jeremy
nu putea tine minte de cand nu s-a mai simtit atat de fericit. Stia ca poate
conta oricand pe iubita sa sa ii fie alaturi si a-l sustine in orice decizie ar
lua, dar asta... Asta a fost un pas cu adevarat indraznet, dar important pentru
amandoi. Simtea ca aceasta evadare avea sa le schimbe amandurora viata in bine.
Mai
aprinde o tigara si se duce la geam, trage deoparte cu o mana o draperie si se
lasa inundat de razele calduroase oferite de soarele mai mult decat generos
printre norii razleti. Se simte din nou in viata. Se duce sa se imbracee si isi
ia o pereche de jeansi albastri, decolorati de vechime, dar plini de amintiri
de la diverse concerte, trecuti prin multe intamplari, unele vizibile si
datorita unor rupturi prin diverse locuri. Totusi, raman preferatii sai,
alaturi de tricoul sau Nirvana si geaca de piele cu un petic pe umarul stang,
steagul Angliei, toate acestea fiind luate in seara concertului la care a
intalnit-o pe Kat. Intr-un rucsac arunca diverse alte haine, ia cheile de la
masina si isi ia “la revedere” de la micul lui sanctuar, martorul revelatiei
sale din aceasta dimineata, dupa care il incuie bine.
Coboara
in viteza scarile, purtat de proaspat-regasita sa pofta de viata, iar odata
ajuns jos, se opreste si zambeste. Cadillac-ul lui rosu ramasese singur in
parcare. E plin de diverse stickere cu tot felul de formatii sau lucruri
apropiate lui, majoritatea luate ca sa-si aminteasca de cate o seara, un
concert, un eveniment. Masina ii aduce aminte de tatal sau, cel care l-a
sustinut de cand se stie si i-a facut-o cadou, fiind luata din putinii bani pe
care ii avea acesta stransi, atunci cand Jeremy luase carnetul. Acesta din urma
arunca rucsacul pe bancheta din spate, se urca in masina si porneste motorul,
dupa care porneste casetofonul, dandu-l la maxim cand aude piesa .
Nu numai ca iubeste formatia, stilul si in special piesa asta, dar numele lor
parca tocmai a capatat un cu totul alt sens pentru el astazi.
Porneste
zgomotos catre blocul de apartamente al iubetei sale Kat, care se afla in
capatul celalalt al Manchesterului. Totul merge in sfarsit asa cum vrea el,
dupa atata amar de vreme... Muzica la maxim, aerul care trece peste parbriz si
il loveste in fata, soarele care ii tinea de cald si culoarea aramie a
copacilor de pe marginea soselei si a frunzelor cazute pe strada si pe
trotuare, nimic parca nu poate fi mai bine. Totusi, ajunge intr-un final in
fata blocului, asa ca se da jos din masina si se intinde pe capota, inchide
ochii in asteptarea ei, savurand .
Ochii i
se deschid atunci cand simte sarutul plin de fericire al lui Kat, vazand
printre firele brunete ale parului lung acum peste el, ochii ei de un
verde crud de primavara. Se ridica de parca trezit din visare , o ia in brate
si o strange puternic, spunandu-i astfel ceea ce ea deja stia: este singura.
Este singura care il intelege, pe care ar lua-o cu el peste tot, care are un loc
mai mult decat sacru in viata lui. Lui Jeremy ii pare ca miroase mai frumos
decat de obicei, desi, parfumul e acelasi. E imbracata cu hainele pe care si
le-a luat odata cu el, cu diferenta ca tricoul ei este cu favoritii ei,
Soulfly, iar geaca ei de piele pare mai noua decat a lui.
Fara sa
spuna nimic, in afara de un zambet larg, cei doi sar in masina si pornesc spre
minunatul necunoscut, acompaniati de
To be continued...
(Photo by www.facebook.com/alecs.acsinia)
(Photo by www.facebook.com/alecs.acsinia)
No comments:
Post a Comment