... Cadillac-ul pare că se dezlănţuie asemeni furtunii pe
care o lasă în spatele lor împreună cu oraşul care parcă i-a ţinut departe de ei
înşişi de prea mult timp. Kat îl ţine strâns de mâna dreaptă pe Jeremy,
oferindu-i bucuria şi dragostea ei doar prin acest simplu gest, care lui i-a
lipsit pare-se de ceva timp, deşi, s-au văzut cu o zi înainte, la muncă. Ochii
amândurora sclipesc în asfinţitul ce se desfăşoară în toată grandoarea sa
direct în faţa lor, soarele afundându-se în asfalt, iar mirosul ploii ce va
veni acum se simte mult mai puternic, nefiind îmbâcsit cu mizeria oraşului.
Kat nu
se poate abţine din a cânta fiecare melodie pe care o aude la casetofonul
maşinii, Jeremy încercând să ţină pasul cu ea cât şi cu întreaga desfăşurare a
evenimentelor. Uneori se mai pierde în ochii ei, îi pare cel mai frumos loc din
lume şi... e al lui. Nimic nu poate fi mai bine, sunt în sfârşit liberi de
toate problemele lor, au o tăbliţă nouă pe care îşi pot scrie istoria de acum
încolo, fără să se simtă restrânşi. Kat începe să deseneze profilul lui Jeremy
cu ajutorul nelipsitelor ei creioane, fiind unul din hobby-urile ei preferate.
Pe lângă frumseţea ochilor ei, aceştia au şi darul de a captura acele detalii
atât de subtile încât marea majoritate a oamenilor le ignoră în fiecare zi. De
data asta, s-a nimerit a fi Jeremy. Nu că ar fi fost vreun fotomodel, dar
pentru ea, el era totul şi fiecare por al feţei lui, ei îi părea perfect.
Jeremy
se opunea de fiecare dată când ea încerca să-l deseneze. Simţea că faţa lui
nu-şi merită locul printre celelalte chipuri şi peisaje desenate de iubita sa,
însă de data asta nu numai că nu mai avea cum să obiecteze, nici nu-şi mai
doreşte să poată. Se gândea că nu există un mijloc mai bun de a imortaliza
momentul acesta culminant din viaţa lor, decât printr-un desen de-al ei, făcut
cu entuziasmul ei specific şi dragoste imensă, pe care deja se gândea să-l
înrămeze în noua lor locuinţă. O poză parcă ar fi fost inutilă indiferent de
câţi pixeli ar avea aparatul care ar face-o, nu se putea compara cu frumuseţea
pe care mâna ei o transpunea pe foaie.
Seara
se lasă încet peste cei doi, iar Kat nu mai are suficientă lumină pentru a
putea desena. Înjură. Râd amândoi de reacţia ei, după care se sărută. Parcă şi
buzele ei au alt gust, se gândea Jeremy. Cum se poate ca o stare atât de bună
să amplifice orice senzaţie îl fascina, nu ar fi vrut să dea drumul niciodată
sentimentelor sale. Şi-ar fi dorit să facă asemeni parfumierilor şi să încerce
să capteze cumva toate cele ce-l înconjoară într-o sticluţă, însă ştie că dacă
s-ar fi pierdut astfel chiar şi o particulă din ceea ce doar miroase acum,
darămite toate celelalte lucruri de care este invadat, nu s-ar fi comparat cu
tot ce trăia în acele momente. Astfel şi-a promis că măcar o dată pe an,
indiferent unde s-ar stabili, vor pleca într-un loc nou, în natură. Când se va
termina minunata Anglie, vor călători în jurul lumii. Ce cuplu nu şi-a dorit
asta? Diferenţa era că el era sigur că lor le va ieşi, nu ştie de ce, dar pur
şi simplu ştia că aşa va fi. Poate e din cauza faptului că sunt destul de
nebuni să o scoată cumva la capăt, nu în stilul clasic al celorlalţi, ci prin
cel dezvoltat de ei, nebun şi plin de energie. Nu aveau să se schimbe
niciodată.
Soarta
le surâde, pare-se. Camping 1km. Ajunşi acolo, el vorbeşte cu cel ce avea grijă
de acel loc şi aranjează să stea acolo pentru o seară. Întorcându-se la maşină,
o vede pe Kat întinsă pe capotă. Se opreşte puţin parcă ţintuit de frumuseţea
ei. Stătea şi privea stelele, avea o mână intinsă spre cer, parcă vrând să-l
aducă mai aproape pentru a le ţine de cald la culcare. Se duce şi se întinde
lângă ea, rugând-o să îi mai arate odată constelaţiile. Deşi deja le invăţase
de la ea, blândeţea ei atunci când incearcă să-i explice întocmai ca unui copil
mic, îl face să o iubească mai mult, dacă asta e posibil. Se ridică amândoi
până la urmă şi scot cortul din portbagaj şi îl aşează... stângaci, cum altfel?
Intră,
îşi aşează fiecare cele trebuincioase, împreună cu un sac de dormit pentru 2
persoane pe care l-au luat acum un an când au fost împreună cu nişte prieteni
la un picnic mai departe de acum fosta lor casă. Primul se dezbracă Jeremy şi
se bagă repede în micuţul sac. Kat se întoarce de la toaletă unde si-a făcut
nelipsitul “ritual” de seară şi se
dezbracă şi ea. Formele ei deşi nu erau ceea ce alţii ar fi dorit de la
iubitele lor, nu aveau niciun defect în ceea ce-l privea. Nu era nici slabă,
nici prea plină, ci fiecare părticică atât cât trebuie pentru a-i evidenţia
feminitatea, asemenea acelor dive de acum ceva ani care nu ţineau o dietă
specială pentru a slăbi un kilogram că atât ar trebui să fie ideal după nu mai
ştie care medici, ci se simţeau bine în corpul lor şi asta le sporea
frumuseţea. Ea zâmbeşte când îl vede cum o analizează şi intră alături de
Jeremy în pat.
El mai lasă lumânarea aprinsă, e
timpul să se piardă din nou în ochii ei si ea în ai lui. Flacăra plăpândă pare
că tremură la fiecare respiraţie a lor, deşi, doar se privesc. Jeremy o ia în
braţele sale şi o strânge puternic, primind acelaşi gest de la ea. Sunt mai
mult decât fericiţi în ipostaza asta şi nu s-ar vedea altfel. Piele lângă
piele, parcă o singură entitate, cu buzele lipite unele de altele, fără să se
mişte, măinile alunecănd uşor pe trupurile lor puţin tremurânde asemeni făcliei
de la lumânarea pe cale să se stingă care împrăştie în strâmtul cort o lumină
foarte slabă încât cei doi de-abia se mai văd.
„Noapte bună, love” se aud două
şoapte sincron şi adorm îmbrăţişaţi...