Wednesday 5 June 2013

Învăluiţi în fum (2/2?)

                ... Cadillac-ul pare că se dezlănţuie asemeni furtunii pe care o lasă în spatele lor împreună cu oraşul care parcă i-a ţinut departe de ei înşişi de prea mult timp. Kat îl ţine strâns de mâna dreaptă pe Jeremy, oferindu-i bucuria şi dragostea ei doar prin acest simplu gest, care lui i-a lipsit pare-se de ceva timp, deşi, s-au văzut cu o zi înainte, la muncă. Ochii amândurora sclipesc în asfinţitul ce se desfăşoară în toată grandoarea sa direct în faţa lor, soarele afundându-se în asfalt, iar mirosul ploii ce va veni acum se simte mult mai puternic, nefiind îmbâcsit cu mizeria oraşului.

                Kat nu se poate abţine din a cânta fiecare melodie pe care o aude la casetofonul maşinii, Jeremy încercând să ţină pasul cu ea cât şi cu întreaga desfăşurare a evenimentelor. Uneori se mai pierde în ochii ei, îi pare cel mai frumos loc din lume şi... e al lui. Nimic nu poate fi mai bine, sunt în sfârşit liberi de toate problemele lor, au o tăbliţă nouă pe care îşi pot scrie istoria de acum încolo, fără să se simtă restrânşi. Kat începe să deseneze profilul lui Jeremy cu ajutorul nelipsitelor ei creioane, fiind unul din hobby-urile ei preferate. Pe lângă frumseţea ochilor ei, aceştia au şi darul de a captura acele detalii atât de subtile încât marea majoritate a oamenilor le ignoră în fiecare zi. De data asta, s-a nimerit a fi Jeremy. Nu că ar fi fost vreun fotomodel, dar pentru ea, el era totul şi fiecare por al feţei lui, ei îi părea perfect.

                Jeremy se opunea de fiecare dată când ea încerca să-l deseneze. Simţea că faţa lui nu-şi merită locul printre celelalte chipuri şi peisaje desenate de iubita sa, însă de data asta nu numai că nu mai avea cum să obiecteze, nici nu-şi mai doreşte să poată. Se gândea că nu există un mijloc mai bun de a imortaliza momentul acesta culminant din viaţa lor, decât printr-un desen de-al ei, făcut cu entuziasmul ei specific şi dragoste imensă, pe care deja se gândea să-l înrămeze în noua lor locuinţă. O poză parcă ar fi fost inutilă indiferent de câţi pixeli ar avea aparatul care ar face-o, nu se putea compara cu frumuseţea pe care mâna ei o transpunea pe foaie.

                Seara se lasă încet peste cei doi, iar Kat nu mai are suficientă lumină pentru a putea desena. Înjură. Râd amândoi de reacţia ei, după care se sărută. Parcă şi buzele ei au alt gust, se gândea Jeremy. Cum se poate ca o stare atât de bună să amplifice orice senzaţie îl fascina, nu ar fi vrut să dea drumul niciodată sentimentelor sale. Şi-ar fi dorit să facă asemeni parfumierilor şi să încerce să capteze cumva toate cele ce-l înconjoară într-o sticluţă, însă ştie că dacă s-ar fi pierdut astfel chiar şi o particulă din ceea ce doar miroase acum, darămite toate celelalte lucruri de care este invadat, nu s-ar fi comparat cu tot ce trăia în acele momente. Astfel şi-a promis că măcar o dată pe an, indiferent unde s-ar stabili, vor pleca într-un loc nou, în natură. Când se va termina minunata Anglie, vor călători în jurul lumii. Ce cuplu nu şi-a dorit asta? Diferenţa era că el era sigur că lor le va ieşi, nu ştie de ce, dar pur şi simplu ştia că aşa va fi. Poate e din cauza faptului că sunt destul de nebuni să o scoată cumva la capăt, nu în stilul clasic al celorlalţi, ci prin cel dezvoltat de ei, nebun şi plin de energie. Nu aveau să se schimbe niciodată.

                Soarta le surâde, pare-se. Camping 1km. Ajunşi acolo, el vorbeşte cu cel ce avea grijă de acel loc şi aranjează să stea acolo pentru o seară. Întorcându-se la maşină, o vede pe Kat întinsă pe capotă. Se opreşte puţin parcă ţintuit de frumuseţea ei. Stătea şi privea stelele, avea o mână intinsă spre cer, parcă vrând să-l aducă mai aproape pentru a le ţine de cald la culcare. Se duce şi se întinde lângă ea, rugând-o să îi mai arate odată constelaţiile. Deşi deja le invăţase de la ea, blândeţea ei atunci când incearcă să-i explice întocmai ca unui copil mic, îl face să o iubească mai mult, dacă asta e posibil. Se ridică amândoi până la urmă şi scot cortul din portbagaj şi îl aşează... stângaci, cum altfel?

                Intră, îşi aşează fiecare cele trebuincioase, împreună cu un sac de dormit pentru 2 persoane pe care l-au luat acum un an când au fost împreună cu nişte prieteni la un picnic mai departe de acum fosta lor casă. Primul se dezbracă Jeremy şi se bagă repede în micuţul sac. Kat se întoarce de la toaletă unde si-a făcut nelipsitul “ritual” de seară şi se dezbracă şi ea. Formele ei deşi nu erau ceea ce alţii ar fi dorit de la iubitele lor, nu aveau niciun defect în ceea ce-l privea. Nu era nici slabă, nici prea plină, ci fiecare părticică atât cât trebuie pentru a-i evidenţia feminitatea, asemenea acelor dive de acum ceva ani care nu ţineau o dietă specială pentru a slăbi un kilogram că atât ar trebui să fie ideal după nu mai ştie care medici, ci se simţeau bine în corpul lor şi asta le sporea frumuseţea. Ea zâmbeşte când îl vede cum o analizează şi intră alături de Jeremy în pat.

                El mai lasă lumânarea aprinsă, e timpul să se piardă din nou în ochii ei si ea în ai lui. Flacăra plăpândă pare că tremură la fiecare respiraţie a lor, deşi, doar se privesc. Jeremy o ia în braţele sale şi o strânge puternic, primind acelaşi gest de la ea. Sunt mai mult decât fericiţi în ipostaza asta şi nu s-ar vedea altfel. Piele lângă piele, parcă o singură entitate, cu buzele lipite unele de altele, fără să se mişte, măinile alunecănd uşor pe trupurile lor puţin tremurânde asemeni făcliei de la lumânarea pe cale să se stingă care împrăştie în strâmtul cort o lumină foarte slabă încât cei doi de-abia se mai văd.


                „Noapte bună, love” se aud două şoapte sincron şi adorm îmbrăţişaţi...