Nimic nu mai conteaza.

Ciudata zi, ziua de astazi. A inceput devreme, se pare ca s-a terminat tarziu. A inceput bine, s-a terminat destul de dezamagitor, rau. Plimbari, rasete, vorbe frumoase schimbate cu un prieten bun pe care din pacate nu l-am tinut atat de aproape cat ar fi trebuit, si ma bucur ca acum ne-am mai apropiat; plictiseala spre seara: hai in club, DJ Project cica va concerta, ok, vorbeste cu lumea, analizeaza, fugi.
Am ajuns acolo, atmosfera destul de placuta, cateva chipuri prietenoase si cunoscute pe care nu le-am mai vazut de ceva timp, salut baieti! Inca un chip care m-a facut fericit, cu siguranta, spre final se pare ca m-a intristat, debusolat, facut sa ma intorc la 180 de grade.
Se spune ca lucruri bune vin celor care asteapta. Sunt dovada vie ca nu este asa. De fiecare data cand mi-am dorit pe cineva, acea persoana mereu imi scapa printre degete ca nisipul fin, ars de soare.
Vreau doar pe cineva pe care sa pot pretui,sa tin strans langa mine, sa ma cufund in ochii ei, sa o admir, sa-mi petrec timpul visand impreuna, razand si plangand, sa simt ca insemn ceva pentru ea, sa-i dovedesc si ei ca inseamna mult pentru mine, poate prea mult, prea devreme. Senzatia ca nici ea nu va putea fi a mea ma ingrozeste. Inima mea nu mai poate rabda, dupa 5 ani, nu mai poate rezista, are nevoie de cineva sa o completeze. Ma simt rece, gol.
Privesc in gol intr-una, cu gandul zburandu-mi in locuri frumoase, insa intangibile, iluzorii. Nu ma pot abtine, este firea mea, si desi imi place sa cred ca sunt o persoana simpla, cu o gandire cat de cat normala, de ce simt ca nu ma intelege nimeni, catusi de putin?..
Urasc senzatia asta, dar nu am ce face.
Se pare ca voi ramane tot eu cu mine, si de data asta...

Draga toamna...

Se pare ca in sfarsit a sosit si anotimpul meu preferat. Parca era si timpul. Anotimpul sentimentelor, anotimpul melancoliei, al ploilor reci, tamaduitoare, spalatoare de pacate omenesti. Daca pana acum nu v-ati dat seama, da, iubesc toamna, probabil ca un impact mare il are faptul ca m-am nascut in perioada asta, dar in acelasi timp o iubesc pentru linistea sufleteasca pe care mi-o aduce, o iubesc pentru vantul care ma imbarbateaza si ma face sa fiu mereu pe picioare.
Romantismul pare a se raspandi odata cu anotimpul, poate e din cauza culorilor, poate datorita jocului printre frunzele aramii-sangeriu care plutesc usor spre pamantul umed si rece, acoperindu-l ca un val multicolor. Nu stiu, dar se intampla, si imi pare bine.
In orice caz, aceasta toamna imi pare putin mai speciala... Nu cunosc inca motivele, sper sa se iveasca in curand, nu-mi place sa fiu lasat in suspans, cu gandul la ele, prefer sa nu ma gandesc la asta si sa merg mai departe.
Odata cu toamna mi-am refacut si playlist-ul. Am adus la suprafata mai multe melodii vechi, majoritatea folk, sau celtice. Aerul medieval imbinat cu atmosfera de toamna par sa se potriveasca de minune pentru mine. Sunt linistit, sunt fericit.
Va invit sa ascultati si sa va bucurati de un clip care l-am descoperit astazi, dar care imi place foarte mult. Enjoy! :)