Ciudata zi, ziua de astazi. A inceput devreme, se pare ca s-a terminat tarziu. A inceput bine, s-a terminat destul de dezamagitor, rau. Plimbari, rasete, vorbe frumoase schimbate cu un prieten bun pe care din pacate nu l-am tinut atat de aproape cat ar fi trebuit, si ma bucur ca acum ne-am mai apropiat; plictiseala spre seara: hai in club, DJ Project cica va concerta, ok, vorbeste cu lumea, analizeaza, fugi.
Am ajuns acolo, atmosfera destul de placuta, cateva chipuri prietenoase si cunoscute pe care nu le-am mai vazut de ceva timp, salut baieti! Inca un chip care m-a facut fericit, cu siguranta, spre final se pare ca m-a intristat, debusolat, facut sa ma intorc la 180 de grade.
Se spune ca lucruri bune vin celor care asteapta. Sunt dovada vie ca nu este asa. De fiecare data cand mi-am dorit pe cineva, acea persoana mereu imi scapa printre degete ca nisipul fin, ars de soare.
Vreau doar pe cineva pe care sa pot pretui,sa tin strans langa mine, sa ma cufund in ochii ei, sa o admir, sa-mi petrec timpul visand impreuna, razand si plangand, sa simt ca insemn ceva pentru ea, sa-i dovedesc si ei ca inseamna mult pentru mine, poate prea mult, prea devreme. Senzatia ca nici ea nu va putea fi a mea ma ingrozeste. Inima mea nu mai poate rabda, dupa 5 ani, nu mai poate rezista, are nevoie de cineva sa o completeze. Ma simt rece, gol.
Privesc in gol intr-una, cu gandul zburandu-mi in locuri frumoase, insa intangibile, iluzorii. Nu ma pot abtine, este firea mea, si desi imi place sa cred ca sunt o persoana simpla, cu o gandire cat de cat normala, de ce simt ca nu ma intelege nimeni, catusi de putin?..
Urasc senzatia asta, dar nu am ce face.
Se pare ca voi ramane tot eu cu mine, si de data asta...
7 comments:
Vai ba cat de dragut:)
Am avut si eu o perioada cand ma simteam asa...acum cativa ani
Mie dor de tine punct
Hey Mircea! Inteleg perfect ce vrei sa spui, am simtit si eu asta vreo 4 ani, dar apoi am realizat ca de fapt toate persoanele pe care eu le doream langa inima mea si care sfarseau prin a ma aduce in starea aceea de deprimare pentru ca nu-mi raspundeau, de fapt nu erau pentru mine. tarziu am realizat ca oricare dintre ei nu ar fi umplut golul din sufletul meu, ci poate l-ar fi adancit. Nu stiu daca intelegi, dar cred ca trebuie sa ai rabdare si incredere in tine. EA, doar a ta, va aparea la momentl potrivit! I trust you! Take care :)
de ce nu mai scrii?
Tocmai am scris, @Anonim :) Asteptam sa vina inspiratia, sa am nevoie sa scriu. Si a sosit si momentul ala.
>:D<
@Stefana: >:D< Draga de tine xD
Post a Comment